declaraţie comună

Dreptul de acces al societății civile și al presei în centrele de detenție pentru migranți este încălcat

17 Aprilie 2012

Ca parte a campaniei "Open Access : Open the doors ! We have the right to know " [1], organizațiile Migreurop, European Alternatives și Reporteri fără Frontiere au intreprins vizite în centre pentru migranți, începând din 26 martie și până în 26 aprilie. Pentru a evalua gradul în care societatea civilă și presa au acces în centrele de detenție, jurnaliști, asociații și grupuri de cetățeni au adresat autorităților competente cereri pentru autorizarea vizitării acestor centre.

Încă de la debutul campaniei, autoritățile au refuzat accesul în centrele de detenție, un refuz ce pare să devină regulă.

În Franța, în centrele de detenție administrativă (CRA)din Mesnil-Amelot, Palaiseau, Vincennes, Rennes, Toulouse, Strasbourg Cornebarrieu și Roissy, accesul jurnaliștilor a fost refuzat sistematic, chiar și în situațiile în care acveștia au însoțit un parlamentar (parlamentarii au dreptul la acces necondiționat). În alte centre, cum e cel de la Cergy, cererile de acces iși așteaptă încă răspunsul. În Belgia, autoritățile au refuzat accesul membrilor Ligii Drepturilor Omului de a vizita centrul din Bruges însoțiți de cinci jurnaliști. În Italia, cererea avocaților deținuților acuzați de a fi instigat o revoltă în centrul din Milano a fost de asemenea respinsă. În România, dupa ce presa a semnalat abuzurile gardienilor din centrul din localitatea Horia (Arad), accesul presei a fost refuzat, iar cererile organizațiilor civice au rămas fără răspuns [2]. Liniștea autorităților este o constantă și în Spania.

Pe lângă faptul că refuză constant accesul membrilor societății civile în aceste centre, rareori autoritățile oferă și vreo explicație pentru această decizie. Autoritățile belgiene invocă, de exemplu, articolul 40 al Decretului Regal din 2 august 2002, care stipulează că „rezidenții acestor centre nu pot fi expuși curiozității publice“. Cu toate acestea, al doilea paragraf al articolului precizează că „nu pot fi expuși fără consimțământul lor întrebărilor jurnaliștilor [...] nici nu pot fi filmați“. Așadar, dacă deținuții își dau consințamântul, jurnaliștilor ar trebui să li se dea ocazia de a sta de vorbă cu ei. În cazul centrelor de la Vincennes și Palaiseau, a fost invocată „peioada electorală“ ca pretext pentru a face vizitele imposibile. „Riscul unei revolte" a fost justificarea autorităților în cazul centrului din Milano, iar în cazul centrului din Horia, România, autoritățile au invocat „agresivitatea deținuților“. În multe alte cazuri, refuzul rămâne nemotivat.

Invizibile, inaccesibile, impenetrabile, cum poate fi explicată totuși hotărârea cu care autoritățile vor să șteargă urma acestor locații ? Ce au de ascuns ? În martie 2012, un deținut de la Palaiseau și-a incendiat camera și a încercat să se sinucidă [3]. În timp ce tensiunea și numărul dramelor de acest tip sunt în creștere, accesul în locurile unde acestea se petrec devine tot mai dificil. Opacitatea autorităților crează spațiul ideal pentru abuzuri la dresa deținuților și constituie în sine o violare a dreptului de acces la informație.

Conform legislației europene, legalitatea unui astfel de refuz ridică grave semne de întrebare. Accesul la informații de interes public este un drept inalienabil al cetățenilor europeni, un drept garantat de către toate instituțiile europene. Sectiunea 11 a Cartei drepturilor fundamentale stipulează „libertatea de a primi și difuza informații și idei, fără ca autoritățile publice să împiedice aceste procese“. Aceste principii trebuie respectate. Detenția migranților este marcată de numeroase violări ale drepturilor omului [4]. Pentru a face publică realitatea condițiilor din centrele de detenție pentru migranți, solicităm accesul deschis al societății civile și a presei. Avem dreptul de a ști ce se petrece în aceste centre.

Contacte pentru presă :
openaccess@euroalter.com - laure.blondel@anafe.org 01 43 67 27 52

Organizații semnatare :
Alternatives Européennes, Migreurop, Reporters Sans Frontières (RSF)

Jurnaliști semnatari :
Camille Polloni (Les Inrockuptibles), Carine Fouteau (Mediapart), Claire Pêcheux (Blog Amnesty – Belgique), Isabelle Romero (Radio France Internationale - Accents d’Europe), Marie Barbier (L’Humanité),
Anja VOGEL (Radio France), Clarisse Lucas (jurnalist), François Lepage (fotograf independent)


Portfolio