declaraţie comună

Obstacole in calea dreptului de a ști pe durata campaniei de vizite

« Centre pentru străini în Europa : Deschideți ușile ! Avem dreptul să știm ! »

Detenția administrativă a străinilor, instrument banalizat al politicilor de migratie europene, este o realitate ascunsă societății civile și mass-mediei. Această opacitate este propice abaterilor și multiplelor încalcari ale drepturilor omului [1] . Totuşi, cetățenii europeni au dreptul de a cunoaște consecințele politicilor aplicate în numele lor.

În cadrul campaniei inter-asociative « Open Access : Deschideţi porţile ! Avem dreptul să ştim ! » [2] , reţelele Migreurop şi Alternatives Européennes au lansat o campanie de vizitare a locurilor de detenţie pentru străini în Europa şi dincolo de ea, care s-a derulat în perioada 26 martie - 26 aprilie 2012.
S-a dorit realizarea unui inventar asupra accesului societății civile (în special asociațiile și media) la locurile de detenție a străinilor. În virtutea textelor europene , accesul la informație este un drept inalienabil al cetățenilor europeni, apărat de ansamblul instituțiilor europene [3].

Reporters Sans Frontières, numeroși jurnaliști, asociații non-guvernamentale și colective de cetățeni au depus astfel cereri de vizită către autoritățile competente din regiunile lor. Ca urmare, mai mulți parlamentari naționali și europeni, activiști, precum și, în cazuri foarte rare, jurnaliști au putut vizita 14 locuri de detenție în Bulgaria, Spania, Italia, Franța, Mauritania, Serbia și Croația.

Concluziile inițiale sunt foarte îngrijorătoare, demonstrând o adevărată dorință de a păstra aceste locuri invizibile și inaccesibile. Mai multe vizite nu au putut fi realizate de către organizații datorită unui refuz al autorităților sau pentru că cererile au rămas fără răspuns. În mod clar, accesul jurnaliștilor a fost împiedicat. Puși în fața acestei constatări, trebuie sa ne întrebăm : „şi acum ce este de făcut ?”
O relatare mai detaliată a vizitelor va fi disponibilă în curând şi situaţia străinilor deţinuţi va fi făcută publică. Cu acea ocazie vom putea discuta si ce urmeaza dupa această campanie.
Totuși, cunoaşterea realităţii condiţilor de detenţie a străinilor în aceste instituții trebuie făcută posibilă. Avem dreptul să ştim ce se întâmplă acolo.

**********

BELGIA

Accesul în centrul din Bruges a fost refuzat Ligii Belgiene a Drepturilor Omului şi celor cinci jurnalişti care l-au solictat în două rânduri, pe motiv că ar exista suficiente organe de control interne și externe care contribuie de asemenea și la umanizarea centrelor.
Făcând dovada unei ciudate interpretări a principiului transparenței și arătând că autoritățile aleg foarte bine persoanele care au acces la centre, doar anumiți jurnaliști (care nu sunt membri ai campaniei noastre) au fost invitați de către ministerul aferent să facă o vizită noului centru denumit „Caricole” (inaugurat în 25 aprilie), pe când acesta era încă gol.

BULGARIA

Din cele patru vizite programate, doar una a fost autorizată. Dacă la Pastragor accesul a fost refuzat, cererile pentru vizitele în centrele din Banya și Lyubimets nu au primit niciun răspuns. Deși parlamentarului Pavel Dimitrov i s-a autorizat într-adevăr cererea de a vizita centrul de la Varna, când este vorba de societatea civilă, aceasta trebuie să rămână la ușă.

CROAȚiA

Autorizația pentru vizita la centrul din Prohvatni a fost obținută într-o singură zi. Patru membri ai Center of Peace Studies și un jurnalist au fost prezenți acolo în 10 aprilie.

SPANIA

Solicitările pentru a vizita centrele din Zapadores și Murcia au fost depuse în comun de către parlamentari, asociații și jurnaliști.
În ciuda mai multor insistențe, aceste cereri au rămas fărăr răspuns multă vreme. În final a fost posibilă doar vizitarea centrului din Zapadores de către asociații și un Avocat al Poporului. În paralel cu refuzul pe care l-au întâmpinat jurnaliștii, Ministerul de Interne a organizat o conferință de presă la Barcelone. Jurnaliștii au putut obține imagini ale facilităților, dar nu au avut posibilitatea de a vorbi cu deținuții.

FRANȚA

Pretinzând că pun în aplicare articolul 16 al directivei asupra accesului asociațiilor la locurile de detenție pentru străini, guvernul francez a emis, în 8 iulie 2011, un decret care supraveghează într-un mod foarte restrictiv și constrângător dreptul acestora la vizite. Acest decret a fost atacat de mai multe asociații. De asemenea, pentru a ține cont de acest context, vizitele asociațiilor trebuiau să aibă loc doar în compania unui parlamentar. Jurnaliștii au solicitat în mod autonom dreptul la vizită sau au fost anunțați ca însoțitori ai parlamentarilor. Nici un jurnalist sau militant nu a putut intra (cu excepția celor aparținând asociațiilor déjà autorizate). S-a avut în vedere un mare număr de centre : centrele de detenție administrativă de la Toulouse, Rennes, Bordeaux, Palaiseau, Rouen, Strasbourg, Mesnil-Amelot, Cergy și zona de așteptare de la Roissy. Doar centrele în care parlamentarii au solicitat acces au putut fi vizitate, iar aceștia nu au avut dreptul de a fi însoțiți : Toulouse, Rennes, Vincennes, Strasbourg, Bordeaux și Roissy.

ITALIA

Patru locuri de detenție au reprezentat obiectul cererilor de acces : centrele de identificare și expulzare de la Milano, Bolonia și Trapani și, pentru prima oară în italia, zona internațională de la aeroportul Roma Fiumicino. Accesul societății civile a fost autorizat doar la Bolonia. La Trapani, asociațiile au fost refuzate oral, “în așteptarea aprobării Ministerului de Interne” (deși acest lucru nu este prevăzut de legea italiană) și au putut vizita centrul doar împreună cu o parlamentară. La Milano, atât avocații migranților accuzați de a fi provocat revoltele din ianuarie 2012 cât și jurnaliștii, precum și un consilier regional și asociații neguvernamentale au primit refuzuri, motivate diferit : rațiuni de securitate pentru avocați și jurnaliști, coincidența dintre data la care fusese solicitată vizita și o festivitate națională pentru asociații. Pentru consilierul regional a fost vorba de un răspuns scris care condiționa din nou decizia finală de autorizația Ministerului de Interne. Același răspuns la aeroportul Roma Fiumicino pentru societatea civilă. Încă o dată, vizita a putut avea loc grație prezenței unui senator.

MAURITANIA

Cererile de vizitare au fost formulate pentru centrele de la Nouakchott și Nouadhibou. Activiștii din asociații nu au putut intra decât în tabăra de la Nouakchott.

SERBIA

Centrele de « Prihvatiliste z astrance » de la Padiska Skela și Vranje, precum și închisoarea Subotica au făcut parte dintre locurile prevăzute de campanie. Doar membrii asociațiilor au fost autorizați să intre la Subotica, în timp ce jurnaliștii au fost puși în fața unui refuz. Accesul la alte centre a fost refuzat.

ROMÂNIA

Migreurop este în contact de mai multe săptămâni cu deținuti din centrul de detenție de la Arad, România. Ei au vorbit despre situația lor în 8 martie 2012 : Centrul de detentie din Arad : “suntem in infern”. Ca urmare, au avut loc mobilizări în special din partea asociațiilor, a militanților și a jurnaliștilor. Mass-media a cerut accesul în centru pentru a-și face o imagine asupra situației, dar le-a fost refuzat. Lovitură de teatru - în datele de 2 si 4 mai doua vizite au fost posibile.

Cereri rămase fără răspuns au fost de asemenea depuse în POLONIA.

Mobilizarea continuă și alte vizite sunt prevăzute în săptămânile care urmează.

**********

Vedeți comunicatul de presă Open Access (www.openaccessnow.eu)

- Dreptul la informare al societății civile și al presei batjocorit la centrele de detenție a migranților, 17 aprilie 2012

- Textul campanieiDetenția migranților în Europa : Avem dreptul să știm !

De asemenea, puteți semna apelul la : http://www.openaccessnow.eu/sign-up/

CONTACTE DE PRESĂ : openaccess@euroalter.com - laure.blondel@anafe.org01 43 67 27 52


Portfolio